Etica, parte a culturii profesionale

Atunci când vorbim despre etică, ne trec prin minte un anumit număr de noţiuni: cele ale valorii, datoriei, moralei şi deontologiei. Etica este un demers care studiază şi analizează conduita umană, tratând despre ce este acceptabil în conduită. Cultura profesională trebuie să-i ofere omului posibilitatea de a înţelege consecinţele rezultatelor muncii sale asupra devenirii sociale. Scopul acestei culturi este de a forma şi a desăvârşi profesionistul  în sensul cel mai profund.

ethics

Având un simţ civic dezvoltat, observ multe în jurul meu, dar nu pot face mare lucru. “Priveşte în jurul tău şi schimbă ceea ce nu- ţi place”, asta cred eu că înseamnă simţul civic.             Este adevărat că nu există societatea ideală, însă în multe domenii există situaţii, fapte, comportamente care te supară, chiar te revoltă. Simţi nevoia să faci ceva, chiar dacă poate, ca simplu individ, consideri că nu poţi face mare lucru; doar să observi, să sesizezi, deşi nu prea ştii unde ar putea avea ecou sau să te resemnezi.                                                                  Printre domeniile în care etica profesională este direct legată de individ şi influenţează viaţa oamenilor este şi domeniul medical. Consider că meseria de medic este grea, implică multă responsabilitate, multă muncă. Realizarea profesională vine târziu, după ani grei de studii, examene şi specializări. Fără o perfecţionare permanentă, medicul nu are şanse de evoluţie profesională, rămâne un mediocru întrucât în medicină totul evoluează rapid şi trebuie să fie la curent cu noutăţile. Se presupune că un medic este un om inteligent, responsabil şi ar trebui să fie şi foarte uman. Eu nu spun să sufere alături de fiecare bolnav ( unde ar ajunge ?!), dar măcar să aibă răbdare să- l asculte, să- l înţeleagă şi să- l ajute să depăşească starea în care se află. Nu ştiu dacă printre numeroasele cursuri pe care le studiază în facultate şi în perioada de specializare există un curs care să se numească “Etica profesională”.                                                                                                                      

etica

Un alt exemplu pe care îl aduc în discuţie este cadrul didactic, care are un rol important în formarea elevilor. Acesta este factorul determinant în formarea profesională a elevilor, el având datoria de a ridica standardele valorilor culturale şi morale ale acestora, şi implicit a societăţii. Pentru a putea realiza educaţia morală, un cadru didactic trebuie să fie el însuşi un model al conduitei morale.                                                                                                           Astfel, în opinia mea, codurile scrise nu asigură neapărat şi comportamentul etic. Unele principii pot fi abstracte, fără să conţină indicaţii şi sancţiuni. De exemplu, codul etic al producătorului de blugi Levi Strauss interzice mita, indiferent că este sau nu o practică obişnuită sau legală în ţările în care operează  ( Arabia Saudită este un exemplu de ţară în care mita este o practică de afaceri curent folosită ) .

Un studiu de caz însă mi-a arătat cu degetul numeroasele acţiuni neetice pe care companiile de telecomunicaţii le face frecvent la noi, şi anume vorbesc despre amplasarea antenelor de emisie, antene deloc de neglijat având în vedere efectul nociv al undelor electromagnetice. Multe companii practică acordarea unor sume nesemnificative proprietarilor terenurilor din zone rurale, administraţiilor de blocuri şi chiar spitalelor în schimbul acordului amplasării antenelor de emisie. Nefiind informaţi, mulţi dintre români acceptă acest aranjament, fără să bănuie măcar că, pe termen lung, acea sumă de bani va fi factorul declanşator al multor probleme medicale.Unde este etica în aceste cazuri? Probabil ea este acoperită de profitul cu multe zerouri pe care companiile îl înregistrează.

etica_in_afaceri

În concluzie, fiecare activitate are la bază un cod etic propriu, ce reprezintă norme generale. Etica profesională este direct proporţională cu conştiinţa fiecăruia. Astfel, există două căi de a integra etica într-o cultură organizaţională. Prima cale poate fi prin conformitate, care este credinţa companiei în dreptul său de a-şi impune autoritatea instituţională şi, astfel, de a defini reguli şi responsabilităţi, de a conserva şi unifica valori fundamentale.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole, PR și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s